Nimic nu sunt...
Am privit cerul si mi`am zis ca merita sa fie cantat...am privit marea si mi`ai zis ca merita sa fie iubita...am privit muntii si mi`am zis ca merita sa fie de temut...m`am privit pe mine si mi`am zis, nimic nu sunt: si totusi daca sunt nimic, doar un pumn de tarana, doar o suflare, doar un fir de iarba care dimineata exista si seara s`a vestejit atunci de ce sa exist? Care e scopul trecerii mele sub cerul acesta minunat, cu marea care imi mangaie picioarele? Si apoi am inteles valoarea mea nu sunt eu...esti Tu in mine, suflarea Ta o am in nari si picatura din sufletul Tau imi bate in piept si asta e de nepretuit :"Nimic nu sunt
Dar Tu esti totul.
Si Tu te-ai dat ca pret al meu,
facand din pieptul chivotul
ce poarta`n el pe Dumnezeu

Nimic nu sunt
Nimic sub soare.
Dar Tu ai dat totul pentru nimic
In veci sa fii mereu mai mare,
iar eu sa fiu in veci mereu mai mic"
Costache Ioanid
Si acum cand stiu ca port in mine comoara din Tine...sa nu fiu eu fericit, sa nu zambesc cerului, sa nu urc muntii iubiind marea, sa nu dau eu valoare fiintelor ce poarta in chivotul inimii lor farame din Sufletul Tau?
Vesnic te voi canta...vesnic!!!!